Factorii umani si experienta organizationala

Comportamentele sociale de dată recentă forțează reconsiderarea în profunzime a conceptului de „angajat”. Astfel dacă până nu demult eticheta de „workaholic” simboliza imaginea „soldatului universal” dedicat îndeplinirii cu succes a obiectivelor organizaționale, digitalizarea generalizată a industriilor, redimensionează imaginea „stegarului umil” într-o ipostază pragmatică. Această nouă ipostază propune recunoașterea valorii ca persoană în toată complexitatea socială a fiecărui membru, depășind prin câteva ordine de magnitudine paradigma tradițională de aptitudini și abilități. Tranziția de la idealismul organizațional la pragmatismul personal direcționează narativa factorului uman dincolo de utilitarismul „angajatului ca piesă-angrenaj” în zona recunoașterii valorice a diadei persoană - personaj social ca „actor part time” în câmpul muncii. Ignorarea acestei realități poate genera blocaje imediate și dezechilibre organizaționale pe termen lung, adesea reflectate într-un cost al achiziției de resurse umane noi mult mai ridicat comparativ cu cel asociat celui aflat deja în exercițiu. Trecerea de la „laudatio”, sau de la „virtuțile organizaționale” nescrise la „resignatio” sau respingerea standardelor neinclusive, sugerează o resetare a contractului socio - organizațional. Contractul social și cel legal sunt așadar strâns legate. De la numărul total de ore lucrate, până la cel al frecvenței la birou, la cadrul întâlnirilor în format fizic sau virtual, aprecierea angajatului începe să se metamorfozeze gradual prin voturile succesive de încredere acordate pe mai multe paliere de activitate. Unul dintre acestea este cel al autodeterminării. În multe situații, digitalizarea generalizată a producției și serviciilor permite eliminarea tradiționalei „monitorizări” și a temutului „supervizor”. Dacă industrializarea propusă de Henry Ford are la bază disciplina de fier a „bățului”, digitalizarea generalizată a țesăturii socio-economice apelează mai mult la „morcov”.