Comportamentele sociale de dată recentă forțează reconsiderarea în profunzime a conceptului de „angajat”. Astfel dacă până nu demult eticheta de „workaholic” simboliza imaginea „soldatului universal” dedicat îndeplinirii cu succes a obiectivelor organizaționale, digitalizarea generalizată a industriilor, redimensionează imaginea „stegarului umil” într-o ipostază pragmatică. Această nouă ipostază propune recunoașterea valorii ca persoană în toată complexitatea socială a fiecărui membru, depășind prin câteva ordine de magnitudine paradigma tradițională de aptitudini și abilități. Tranziția de la idealismul organizațional la pragmatismul personal direcționează narativa factorului uman dincolo de utilitarismul „angajatului ca piesă-angrenaj” în zona recunoașterii valorice a diadei persoană - personaj social ca „actor part time” în câmpul muncii. Ignorarea acestei realități poate genera blocaje imediate și dezechilibre organizaționale pe termen lung, adesea reflectate într-un cost al achiziției de resurse umane noi mult mai ridicat comparativ cu cel asociat celui aflat deja în exercițiu. Trecerea de la „laudatio”, sau de la „virtuțile organizaționale” nescrise la „resignatio” sau respingerea standardelor neinclusive, sugerează o resetare a contractului socio - organizațional. Contractul social și cel legal sunt așadar strâns legate. De la numărul total de ore lucrate, până la cel al frecvenței la birou, la cadrul întâlnirilor în format fizic sau virtual, aprecierea angajatului începe să se metamorfozeze gradual prin voturile succesive de încredere acordate pe mai multe paliere de activitate. Unul dintre acestea este cel al autodeterminării. În multe situații, digitalizarea generalizată a producției și serviciilor permite eliminarea tradiționalei „monitorizări” și a temutului „supervizor”. Dacă industrializarea propusă de Henry Ford are la bază disciplina de fier a „bățului”, digitalizarea generalizată a țesăturii socio-economice apelează mai mult la „morcov”.

Dacă nu ați ghicit până acum, astăzi pe blog vorbim despre catifea. Cu fibre uimitor de moi și o textură netedă și strălucitoare, catifeaua poate transforma chiar și cel mai simplu obiect de mobilier într-o operă de artă. Dar catifeaua poate fi și intimidantă. Întrebări precum: Nu este catifeaua puțin prea extravagantă pentru interioarele moderne, sau, nu este cumva materialul prea greu de îngrijit?, reflectă îngrijorări destul de des întâlnite. Suntem aici pentru a risipi aceste zvonuri și pentru a vă anunța că materialul de catifea este o opțiune practică pentru orice casă. Vă scriem astăzi pentru a clarifica aceste nelămuriri și vă invităm la o incursiune în lumea celor mai bune practici legate de înfrumusețarea cu tapițerii din catifea. Catifeaua excelează în trei arii diferite, vizual, tactil și ambiental. Aceasta este surprinzător de versatilă, iar țesătura se simte și arată mai luxos decât majoritatea textilelor, dar asta nu înseamnă că este și mai puțin practică. Deoarece apare într-o gamă largă de aplicații - de la piese mari, cum ar fi paturile tapițate, până la opțiuni medii și mici cum ar fi scaunele și pernele - acest tip de material are capacitatea de a influența într-un mod pozitiv atmosfera și energia oricărei încăperi. Catifeaua impune centralitate, făcând restul obiectelor din încăpere să graviteze în jurul tapițeriilor din catifea. Această caracteristică o face un material grozav pentru piesele de mobilier îndrăznețe, fie că este vorba despre canapea, fotolii sau scaune de living din catifea. Dacă consideri că folosirea catifelei ar putea crea o senzație de demodare, soluția este să folosești catifeaua cu moderație ca motiv recurent. Scaunele nu subscriu unui astfel de pericol deoarece sunt piese modulare care pot fi repoziționate cu ușurință pentru a asigura echilibrul vizual al încăperii. Citiți mai departe pentru a vedea ce face catifeaua una dintre țesăturile noastre preferate.

Munca de acasă angrenează o serie de provocări și beneficii. Provocarea cea mai mare este legată de productivitatea care poate fi obținută în spațiul privat. Acesta este și unul dintre dintre argumentele principale oferite de angajatori pentru reîntoarcerea în clădirea de birouri. În timp ce aceștia susțin în mod voalat retorica lipsei de angajament și a randamentului redus în îndeplinirea sarcinilor, angajații la rândul lor formulează un contraargument bazat pe echilibrul dintre muncă și viața personală. În funcție de industrie și senioritate argumentele pot fi vectorizate în ambele sensuri. Pare-se totuși că, o masă mare a angajaților formată din persoane cu familie și din persoane care aderă caracteristicilor de introvertire, tinde să formuleze un front destul de puternic pentru atmosfera și conveniența muncii de acasă. Următorul an devine cu siguranță câmpul de bătălie între “work from home” și “work from office,” iar HR-ul va fi nevoit să identifice noi spin-off-uri pentru noua realitate. Pentru cei pentru care posibilitatea de amenajare a biroului de acasă devine o opțiune viabilă, am pregătit câteva idei care punctează succint avantajele unei astfel de alegeri. Acest val de schimbări pe piața muncii a atras în mod implicit schimbări importante și în cerințele din zona mobilierului de birou. Astfel, așa cum s-a demonstrat deja, numărul de ore mult mai ridicat petrecut la biroul de acasă, i-a determinat pe utilizatori să ridice nivelul așteptărilor legate de scaunele de birou. Printre cele mai solicitate rămân funcțiile avansate de relaxare și materialele moderne încorporate în arhitectura dispozitivului. Un al doilea criteriu care a înregistrat o importanță semnificativă este cel legat de dimensiunile suprafețelor de contact. Cele mai avansate modele au înregistrat așadar creșteri importante atât pentru liniile slim cât și pentru cele care urmează un design mai impozant.